Emotiile vindecatoare in coaching

By:AnonymousMarch 7th, 2013RomaniaNo comments


Ce este emoţia?

Nu ştiu. Dar ştiu câteva lucruri:

  • diverse emoţii au de-a face cu diferiţi hormoni (dopamină, oxitocină, adrenalină, cortizol, endorfină, etc.);
  • emoţiile apar odată cu stimuli exteriori sau interiori (stimuli receptaţi de simţuri);
  • traducerea acestor stimuli (un pericol, o promisiune de plăcere, etc.) de către creierul nostru determină secretarea hormonilor mai sus menţionaţi;
  • hormonii ajută la punerea corpului în starea cea mai potrivită ca reacţie la stimulul primit; pericol – stare de fugă, luptă sau „shock freeze” - , plăcere – atragere, colaborare, etc. -);
  • această punere a corpului într-o stare potrivită nu exclude mintea; gândurile cele mai potrivite acelei situaţii se nasc atunci în mintea ta;
  • un corp într-o astfel de stare trimite semne emoţionale corporale vizibile.

Emotiile nasc gânduri. Gândurile nasc acţiune.

Fără un sentiment sau emoţie puternică de atracţie – nu am face nimic în acea direcţie.

Fără un sentiment sau emoţie puternică de respingere – idem.

Ce înseamnă inteligenţa emotională? Înseamnă să poţi să te bucuri și să traieşti plenar, să fii „in the zone” și să obţii succesul și atunci când ești în preajma multor oameni și în egală măsură și atunci când ești singur cuc la tine acasă și meditezi la nevoile, dorinţele și visele tale.

Acestea două, inteligenţa „intrapersonală” împreună cu cea „interpersonală” (Howard Gardner) sunt cele care definesc un om drept inteligent emoţional sau nu. Definire care nu îi garantează succesul în munca și fericirea în viaţă, dar îl ajută enorm.

În fond, să fii inteligent emoţional înseamnă să poţi „citi” oamenii din jur și în egală măsură pe tine (să îţi observi o emoţie atunci când te încearcă), să poţi adopta rapid starea de spirit cea mai potrivită unei anume situaţii, să înţelegi cum anume va evolua o situaţie ţinând cont de emoţiile prezente și să te implici emoţional într-o situaţie astfel încât să îţi servească cel mai bine interesele.

Toate aceste 4 abilităţi, ţin de o „meta”-abilitate; aceea de a fi conştient de sine. Cu cât te poţi disocia mai des de „tine cel ce traieşte o emoţie” chiar în timp ce acest lucru se petrece, și astfel disociat te poţi observa oarecum „din exterior” trăind acea emoţie, cu atât abilitatea de a „citi” emoţii devine mai puternică (şi apoi şi celelalte abilităţi).

Relaţia de coaching se bazează într-o măsură extraordinară pe această meta-abilitate; în primul rând, un coach bun este cel care, în orice moment al sesiunii de coaching este disociat atât faţă de emoţiile personale, cât şi faţă de cele ale clientului. A fi „disociat” emoţional nu înseamnă „a nu simţi”. Dimpotrivă, cu cât ești mai conştient de o emoţie pe care o trăieşti (adică te poţi observa din exterior trâind acea emoţie) cu atât o simţi mai puternic, mai plin. Iar pentru un coach bun, emoţiile puternice sunt cele mai utile instrumente de coaching.

Coaching-ul nu înseamnă dialog „neuronal” între minţile clientului și coach-ului. Dacă ne gândim că gândurile sunt născute de emoţii și faptele de gânduri, atunci este clar că dincolo de toate gândurile exprimate de un client într-o întâlnire de coaching au la bază emoţii – continue. Toxice sau pozitive. Prin urmare, acest dialog este unul emoţional-neuronal. Iar un coach bun nu va uita niciodată acest lucru. În plus, îl va folosi cât mai bine în favoarea obiectivului comun al celor doi – acela ca clientul să își rezolve dilema de coaching.

Un coach inteligent emoţional scoate la lumină emoţiile clientului și i le arată, dezvoltându-i astfel acestuia inteligenţa emoţionala. În plus, cu cât scoate aceste emoţii mai bine în lumină, cu atât puterea lor sporeşte, iar acţiunile clientului de rezolvare a dilemei sunt mai rapide, mai bine ţintite, mai puternice și mai motivate.

În coaching, emoţiile sunt pilule vindecătoare puternice.

Articol scris de George Brăgădireanu pentru CariereOnline

Share    

Publică un comentariu nou