Modă sau necesitate? 4 viziuni despre coaching

By:Andreea UdreaDecember 17th, 2012HRNo comments


Finalul de an este aproape. Toată lumea trage linie și își face propriul bilanț. Profesional, personal, pe diverse criterii și cu concluzii care-i vor fi “muză”pentru noul an. Pentru mine acesta este un moment foarte important din an. Și îmi place să îmi strâng toate proiectele, să-l analizez pe fiecare în parte, să mă bucur de ceea ce am finalizat cu succes și să învăț din restul. Iar pentru ca toate acestea să aibă o notă obiectivă, de multe ori cer și opinia partenerilor de business.

Anul acesta am decis să extind această analiză. Așa că, am strâns alături de mine câțiva oameni importanți cu care să discut despre noua linie de business a TACK International România, pentru ca apoi, la o cană de vin fiert cu scorțișoară și cu miros de cozonaci, să îmi creionez planurile pentru un nou an extraordinar.

Iată care mi-au fost partenerii de discuție: Rodica Sfetu – HRM Omniasig (participantă la programul “Increasing Role of Coaching at Work”), Liliana Bălan – Controller BASF (coachee), Andreea Pătrașcu – Training & Organisational Development Manager Orange (care nu a fost până acum partener de business cu TACK International România) și Loredana Vlădăreanu – Career & Executive Coach TACK International România. Și iată ce-a ieșit:

În prezent, pe piața din România, care credeți că este percepția asupra coaching-ului? Cum vedeți evoluția acestuia pe termen mediu și lung?

Rodica Sfetu: Există o tendință de creștere a interesului pentru acest tip de activitate; în momentul de față tendința se datorează, cred eu, într-o măsură ușor mai mare “modei” decât cunoașterii exacte a beneficiilor programelor de acest tip.

Cred în dezvoltarea coaching-ului în România, mai ales pentru că se observă interes personal în coaching, nu doar “corporatist” – oamenii au luat-o puțin înaintea organizațiilor de data aceasta și sunt dispuși să investească personal în programe de coaching.

Liliana Bălan: În România coaching-ul nu a prins încă destule rădăcini, dar pe viitor evoluția poate să fie uimitoare dacă se vor face campanii active pro-coaching.

Andreea Pătrașcu: Pentru că piața de coaching din România nu este una reglementată, percepția asupra coaching-ului, și implicit asupra specialiștilor din domeniu, este una neclară. Ce înseamnă performanța în acest domeniu? Pe baza căror criterii poți să califici calitatea serviciilor prestate de către un astfel de specialist? Sunt întrebări la care nu există raspunsuri unanim valabile și de aici apar și confuziile sau neclaritățile.  Cererea de astfel de servicii există și cu siguranță că va fi din ce în ce mai mare, însă evoluția reputației acestei meserii depinde mult atât de calitatea școlilor care formează astfel de specialiști și de relevanța standardelor de calitate impuse/cerute (în cazul în care există).

Loredana Vlădăreanu: Coaching-ul este în mod real o preocupare tot mai evidentă atât în mediul business, cât și în afara acestuia. Iar faptul că există deja comunități de coachi care promovează concepte clare și care încearcă să ghideze atât companiile sau oamenii în ceea ce înseamnă coaching-ul, este un semn bun.

Credeți că se „potrivește” culturii noastre naționale această metodologie (în sensul deschiderii oamenilor către coaching)?

Rodica Sfetu: Încă nu; marea masă încă așteaptă soluții de la coaching – soluții externe. Însă, repet, această tendință/deschidere spre investiția personală în coaching cred că va fi cheia.

Liliana Bălan: Noi suntem un popor deschis către nou și cred că și coaching-ul va face parte din viața noastră. Importantă este o bună informare a oamenilor despre coaching, ce este și care sunt mijloacele de a „jongla” cu  el conștient în viaţa de zi cu zi.

Andreea Pătrașcu: Personal, nu aş generaliza pentru că nu cred că deschiderea către această metodă de dezvoltare are legatură cu perspectiva culturală pentru simplul motiv că este una relativ nouă. Cu siguranță este o metodă potrivită celor care sunt deschiși să se dezvolte dincolo de limitele pe care ei înșiși și le impun.

Loredana Vlădăreanu: Se știe că românii au o tendință accentuată de a crede că se pricep la toate, chiar dacă știu doar câte puțin din fiecare. Asta face să avem unele provocări. Dacă înțelegerea conceptului de coaching nu va fi corectă, este posibil să se piardă mult teren. În acest sens, cea mai importantă diferențiere care trebuie popularizată este aceea dintre coaching și psihoterapie, astfel încât să fie cât se poate de clar că a apela la coaching înseamnă a-ți dori să fii mai bun, mai performant și nu a-ți rezolva nu-știu-ce probleme „cu capul”.

Cum vedeți impactul coachingului asupra unui individ? Dar asupra unei organizații?

Rodica Sfetu: Impactul unui coaching BUN asupra individului este fie de „aha!”, fie de „la naiba, va trebui să recunosc asta și să trec mai departe cumva”. Îl face să gândescă pentru el, ieșind din condiționările și „ready made opinions” induse de mediu. Pentru organizații impactul poate fi uriaș. Eu cred că efectul crește exponențial dacă un grup de oameni dintr-o organizație beneficiază de un program BUN de coaching, cu condiția să-și dorească ei să fie acolo, nu să fie trimiși de companie.

Liliana Bălan: Coaching-ul poate să aibă un impact pozitiv imens asupra individului dacă acesta își dorește cu adevărat schimbarea, evoluția. Cu ajutorul coaching-ului își poate identifica resursele, calitățile și mijloacele potrivite pentru a-și atinge obiectivele cu succes. De asemenea, organizațiile în care membrii fac coaching sunt foarte flexibille, iar atingerea obiectivelor se va face rapid și cu minim de efort.

Andreea Pătrașcu: În principiu, coaching-ul are un impact direct în performanța individuală. În cazul performanței organizaționale însă, trebuie considerat sistemul organizațional în totalitatea lui (cultură și valori, procese, oameni, sisteme etc.).

Loredana Vlădăreanu: Un program de coaching înseamnă transformarea a tot ceea ce își dorește o persoană/companie (la modul realist și etic) în realitate.

În funcţie de ce criterii v-ați ales (sau v-ați alege) coachul cu care lucrați dumneavoastră individual?

Rodica Sfetu: Cred că asta depinde într-o măsură semnificativă de personalitatea coachee-ului. Personal aș alege un coach mai activ și mai implicat, nu genul prea “contemplativ” și detașat, care să aplice foarte corect principiile, dar când s-a terminat ședința să uite de mine.

Liliana Bălan: Să rezonez cu el, să fie deschis, prezent și în non-judecată.

Loredana Vlădăreanu: Să mă simt 100% confortabil în relaționarea și comunicarea cu el/ea, adică să îmi transmită că are abilitățile unui coach bun: respect, încredere în oameni, transparență, optimism, integritate personală.

În cazul în care compania v-ar solicită să recomandați un coach, care ar fi criteriile după care ați face selecția? (dacă ați făcut acest lucru până acum, vă rugăm să ne dați mai multe detalii)

Rodica Sfetu: Din nou, depinde – de data asta mult – de cultura companiei și a grupului care va beneficia de program. Un criteriu ar fi, cu siguranță, un istoric de succese în cazuri oarecum similare. Un altul ar fi experiența personală ca manager.

Loredana Vlădareanu: Depinde de amploarea proiectului și de ceea ce se urmărește. Totodata, însă, aș sublinia faptul că un coach bun (care are competențele personale pe care le cere această profesie) va reuși să gestioneze orice tip de proiect, cu atât mai mult cu cât deține și suficient de multe cunoștințe (tehnici, abordări, metodologii).

În ce situații credeți că este necesar sau potrivit ca o persoană să apeleze la un program de coaching individual?

Rodica Sfetu: Cred cu adevarat că o persoană activă, care vrea să se dezvolte permanent, ar beneficia de programe periodice de coaching. Sigur că toți ne uităm în oglindă, dar suntem obișnuiți cu figura nostră și nu vedem întotdeauna „ridurile”, coach-ul îți aduce un „magnifier”și nu mai poți spune că nu le vezi. Este necesar la schimbare de job sau carieră, la blocaje în viața personală sau profesională, în situații de stagnare.

Liliana Bălan: Când îți dorești să faci schimbări care te ajută să evoluezi, iar prin coaching schimbările se produc rapid mai întâi în interiorul tău, apoi în exterior.

Andreea Pătrașcu: Atunci când dorește să își depășească propriile credințe limitative care o impiedică să crească profesional sau personal.

Loredana Vlădăreanu: Ori de câte ori simte că își dorește mai mult de la sine, indiferent că este vorba despre zona profesională sau personală. Coaching-ul este o intervenție de multe ori punctuală, care orientează și determină către acțiune. Așa că atunci când cineva se simte blocat în situație sau context, trebuie să știe că răspunsul sau rezolvarea o are, este chiar în el, dar nu reușește să o vadă din cauza unor constrângeri limitative. Iar coaching-ul este calea cea mai indicată pentru a „mișca” lucrurile.

Într-o companie, când credeți că ar fi cazul să se apeleze la un coach?

Rodica Sfetu: ACUM.

Liliana Bălan: Cred că ar trebui să fie un coach „permanent".

Andreea Pătrașcu: Când este nevoie! Și aici țin să fac distincție între «cerere» și «nevoie». De aceea este necesar ca organizația să dețină specialiști interni capabili să califice cererile și să îndrume clienții interni către specialiștii relevanți din domeniu, dacă este nevoie de o astfel de intervenție de dezvoltare.

Loredana Vlădăreanu: Părerea mea este că prezența unui coach este oricând indicată pentru că un coach este asemenea unui „catalizator” pentru tot ceea ce înseamnă compania în întregime: organizare, funcționare, oameni. O soluție temporară poate fi și dezvoltarea competențelor de coaching pentru persoanele cheie din companie (top și middle management).

Din poziția de Manager sau Top Manager, cum ați prefera să lucrați:  cu un coach intern, cu un coach extern sau cu un manager-coach (manager direct cu abilități de coaching)? Vă rugăm să argumentați.

Rodica Sfetu: Cu un coach extern în programe periodice și, bineînţeles, să am șansa de a avea un manager-coach. Argumentul este că mediul de business în momentul de față, din păcate, declară transparență și încurajarea opiniilor, însă practic discutarea deschisă a punctelor slabe sau a nemulțumirilor dăunează clar celor ce le fac cunoscute în interiorul organizației. Consider că perioada de criză a dus puțin înapoi organizațiile din acest punct de vedere.

Liliana Bălan: Aș prefera un manager cu abilități de coach pentru că procesul de coaching s-ar desfășura în timp real.

Andreea Pătrașcu: Eu aș prefera să lucrez cu un coach bun, indiferent dacă este intern /extern sau dacă are și «palărie» de manager.  Pentru managerii din vârful organizației într-adevăr am observat că există obiceiul de a apela la coach din afara organizației, probabil datorită gradului înalt de confidențialitate implicat.

Care sunt beneficiile pe care le-ați avut (sau considerați că le veți avea) în urma unui program de coaching individual? Dar ca participant într-un program de team coaching?

Rodica Sfetu: Beneficiile individuale (generale, căci fiecare va avea propriile beneficii) sunt cunoașterea de sine, care dă întotdeauna o creștere a stimei de sine și a unui grad de „libertate” profesională/personală, și depășirea unor obstacole, obiceiuri nefolositoare sau căpătarea altora benefice.

Liliana Bălan: În urma programului de coaching individual am învățat să fiu mai competentă în tot ceea ce fac, să-mi canalizez energia și creativitatea pe obiectivele propuse.

Loredana Vlădăreanu: Autocunoaștere, depășirea propriilor constrângeri limitative, dorință de auto-depășire permanentă, orientarea către acțiune, feedback real și obiectiv.

Ce ați recomanda unui coleg care dorește să se dezvolte profesional: să urmeze un curs de abilități de coaching sau să intre într-un program de coaching individual?

Rodica Sfetu: Cu siguranță, mai întâi un program de coaching individual. Din păcate pentru această activitate, există în acest domeniu furnizori care ar avea mare nevoie să-și depașească o serie de probleme personale înainte de a pretinde că pot ajuta pe alții.

Liliana Bălan: Aș recomanda în primă fază un program de coaching individual.

Andreea Pătrașcu: Depinde în ce etapă a dezvoltării profesionale te afli! Coaching-ul presupune deja un grad înalt de maturitate profesională. Dacă vorbim de propria dezvoltare, cu siguranță că zona de coaching individual ar ajuta. Abilitățile de coach merită achiziționate doar în situația în care colegul în cauză își dorește și ar putea să contribuie la dezvoltarea profesională a altora.

Loredana Vlădăreanu: Un program de dezvoltare a abilităților de coaching are avantajul că introduce persoana în ceea ce înseamnă coaching-ul, îi dă o perspectivă clar definită și îl plasează atât în poziția de coach, cât și de coachee. Un program individual de coaching, însă, vine cu intervenții punctuale pe exact ceea ce își dorește să dezvolte (orice competență).

După acest tur de întrebări, se pare că indiferent de poziția în care se află fiecare dintre „interlocutorii” noștri, toți caută o perspectivă pozitivă în privința coaching-ului.

Așadar, ca să concluzionez, oricare ar fi obiectivele, coaching-ul are un impact semnificativ, iar tot mai multe persoane și companii încep să înțeleagă acest lucru. Motiv pentru care am decis să dezvoltăm această linie de activitate și în TACK International România.

Articol de Andreea Radulescu (Udrea) pentru CariereOnline

Share    

Publică un comentariu nou