Team Coaching - „Toată lumea din familia noastră”

By:AnonymousApril 2nd, 2013HRNo comments


În filmul „Toată lumea din familia noastră” (proaspăt premiat la premiile Gopo) asistăm la o dramă a unei familii. Într-o şedinţă corporativă asistăm la o dramă a unei corporaţii. Sau nu (exact la fel cum nu în toate familiile există drame).

Într-o familie, în timp, se creează legături puternice, jocuri psihologice şi resorturi alchimice între participanţi; toate contribuie la creearea unei anumite culturi a acelei familii. La fel şi în corporaţii. Se spune că îţi dai seama despre felul culturii unei corporaţii chiar de la intrare (cum arată angajaţii care se plimbă pe holuri, felul în care îşi vorbesc, felul cum se privesc, ş.a.m.d.). La fel şi într-o familie; un ochi atent poate detecta uşor specificităţile acelei familii: cine este „cocoşul”, care este nivelul de încredere, respect şi dragoste reciprocă, care este gradul de comunicare autentică şi sinceră. La fel şi într-o şedinţă a unei corporaţii: vezi imediat stilul în care este facilitată şedinţa (mai directiv, mai lejer), vezi raporturile de putere (cine este dominant, cine este submisiv), vezi imediat stilul decizional (bazat pe colaborare sau pe compromis, pe concesii sau pe evitare).

Orice echipă, orice şedinţă a unei organizaţii şi orice întreagă organizaţie are o cultură. Cultura este co-creată de membrii acelei comunităţi, cu grade diferite de contribuţie la această creere.

Ce se întâmplă în timp este că astfel formată, această cultură persistă în ciuda eşecurilor ei, în ciuda inadvertenţei ei şi în dauna rezultatelor pe care chiar ea le produce. De câte ori rezultatele bune ale unei firme sunt puse în seama unei şedinţe bune în care s-au luat nişte decizii? De câte ori rezultatele bune sunt puse pe seama unei comunicări eficiente în cadrul unei echipe? Cine stă vreodată să calculeze aceste dinamici şi raporturi?

Dar: orice rezultat (prost sau bun) apare ca efect al unei decizii. Orice decizie apare ca efect al unei comunicări între nişte decidenţi. Orice comunicare are loc între mai mulţi participanţi care stau de un oarecare timp împreună. Statul împreună un timp oarecare a doi sau mai mulţi oameni se transformă în cutume – de relaţionare şi de comunicare. Oamenilor le plac cutumele pentru că sunt „safe”. Dar orice cutumă devine mai devreme sau mai târziu improprie, anacronică şi nepotrivită la un nou context. Este ca şi cum ai vrea sa câştigi campionatul mondial de fotbal din 2014 cu echipa din 1990.

Team Coaching-ul este un participant nou în şedinţe. Este „vizitatorul” care îţi intră prima oara în casă şi înţelege dintr-o privire care este rostul acelei case. Şi, mai mult decât atât, este vizitatorul care îţi spune ce vede.

Team Coaching-ul are darul de a confrunta orice echipă cu o imagine exterioară a acelei echipe; ce face un team coach este să observe şi să provoace felurile în care funcţionează o echipă. Face acest lucru cu un singur scop: să împrospăteze modul în care se văd între ei membrii acelei echipe, felul în care s-au obişnuit să lucreze, să comunice şi să ia decizii.

Ce face un team coach? Participă şi observă dinamica unei unei echipe în momentele ei de acţiune conjunctă (întâlniri, şedinţe, lucru în comun). Provoacă aceste feluri împământenite de a face lucrurile şi aduce perspective noi. Explică ce se vede din exterior. Totul sub semnul unei performanţe sporite. Întreabă constant membrii echipei şi solicită puncte de vedere cu privire la ce nu merge, ce ar merita îmbunătăţit, cu privire la scop şi misiune finale.

Ai zice că un team coach este un distrugător de echipă; dar este şi un facilitator al reformării pe baze noi, cu metode noi alese într-un mod nou de aceiaşi membri vechi ai echipei. Este şi un constructor al unor echipe, de la zero.

Team coaching-ul este util acolo unde o echipă conştientizează că anumite rezultate se bazează pe anumite decizii care se bazează pe un anume fel de a comunica, iar un alt fel de a comunica ar fi mai eficient, mai inovator, ar duce la decizii mai profitabile care să genereze rezultate superioare.

Articol scris de George Bragadireanu pentru CariereOnline

 

Share    

Publică un comentariu nou